Liceul AMLIEH – educație și interculturalitate

Lăcaş de cultură şi educaţie, Asociatia AMLIEH din Beirut şi-a deschis porţile în anul 1923 fiind una dintre școlile cu tradiție din Liban. De-a lungul a nouǎ decenii a reuşit să formeze unii dintre cei mai buni oameni ai societăţii libaneze: profesori, oameni de cultură și științǎ, medici și politicieni renumiți.

La conducerea acestei Asociații, care include patru școli, se afla ES Domnul Mohamed Youssef  Baydoun, om politic și de culturǎ, fost ministru al educației și ȋnvǎțǎmȃntului  superior  și ministru al culturii ȋn Liban.

Un om pentru care cultura este o lume fără frontiere, iar educaţia reprezintǎ deschiderea către valori multiple.

Autor a numeroase eseuri de sintezǎ politicǎ și istoricǎ, iubitor de artǎ și muzicǎ, Mohamed Youssef  Baydoun este cel care a pus bazele organismului artistic de elitǎ care a devenit Orchestra Filarmonicǎ Nationalǎ Libanezǎ, ȋn cadrul cǎreia activează treizeci de români, fiind cel mai mare grup de muzicieni români dintr-o orchestră străină.

Adept al interculturalităţii și plurilingvismului, a inițiat ȋn școalǎ proiectul « Le Monde »,care este o invitație la cunoaşterea lumii și diversitatea culturilor.

Interculturalitatea este termenul ce denumește contactul dintre culturi, existența unui dialog ȋntre acestea, interacțiunea și influența pe care o primesc reciproc, respectul diferenţelor.

Cunoașterea lumii nu se poate face decȃt prin intermediul limbii. Limba este atât un instrument cu utilitate practică în relaţii de diverse naturi, cât şi un vector al specificităţii definitorii a unei culturi și constituie accesul privilegiat la orice culturǎ. Prin învățarea limbilor străine se formează competența de actiune interculturală.

Limba romȃnǎ ȋn Liban o experiențǎ ineditǎ la Liceul AMLIEH- Beirut

Grație demersurilor fǎcute de Ambasada Romȃniei ȋn Liban și colaborǎrii cu ICR București, Libanul este singura ţară din Orientul Mijlociu în care limba română este curs opţional în liceul AMLIEH din Beirut.                                                                                                                         Ȋn anul 2012 au debutat primele cursuri de limba romȃnǎ la liceul Amlieh.

Coordinatorul acestui program este dna.Ana Borca, profesor coordinator ȋn cadrul departamentului de limba romȃnǎ la ICR București.

Prin obiectivele și metodologia sa acest curs se ȋnscrie ȋn Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi: Învățare, Predare:( comprehensiune scrisă / comprehensiune orală;  expresie scrisă / expresie orală), activitate care vizează căpătarea unei duble competenţe: comunicativă şi culturală.

A ȋnvața limba romȃnǎ ȋnseamnǎ a descoperi toate aspectele culturii romȃnești, de aceea propunem un curs de culturǎ și civilizație romȃneascǎ ȋn fiecare trimestru.

Modulul « Descoperim Romȃnia » cuprinde geografie, istorie, obiceiuri și tradiții pentru a ȋnțelege cȃt mai bine diversitatea și bogǎția culturii romȃnești.

Copiii liceului AMLIEH au vizitat virtual regiuni romȃnești ȋncarcate de istorie și tradiții, apoi au desenat  ia romȃneascǎ, coloana infinitului și sfinxul din Bucegi alǎturi de cedrul libanez și coloanele de la Baalbek, simbolizȃnd astfel, dragostea, puritatea, bunǎtatea, bucuria, respectul reciproc, toleranța, pacea și prietenia ȋntre cele douǎ țǎri.

Copiii liceului Amlieh au ȋmbrǎcat costumul popular romȃnesc, au prezentat Romȃnia ȋn cadrul manifestǎrilor organizate de EUNIC ȋn Liban cu ocazia Zilei Limbilor Europene, au ȋnvǎțat versuri de Mihai Eminescu, au prezentat legendele și poveștile romȃnești ȋn cadrul concursurilor organizate cu ocazia Zilelor Francofoniei, iar cei mari au prezentat piese de teatru de Matei Vișniec și Eugen Ionescu.

Șase dintre cei mai buni elevi au participat la un program educațional, turistic și cultural ȋn Romȃnia, ȋn perioada 27mai-3iunie 2014, s-au ȋntȃlnit cu personalitǎți romȃnești la Institutul Cultural Romȃn, la Ministerul Afacerilor Externe și Televiziunea Romȃnǎ, au vizitat Castelul Bran și Castelul Peleș, au petrecut clipe de neuitat la Mamaia. Profund impresionați, fermecați de peisaje, de patrimoniul cultural și istoric al Romȃniei, de ospitalitatea romȃneascǎ, ei s-au ȋntors dornici sǎ ȋnvețe ȋn continuare limba romȃnǎ.

Liceul AMLIEH promoveazǎ deschiderea interculturalǎ, respectul pentru adevăratele valori ale vieţii şi încurajează elevul în formarea sa ca om.

Cursurile de limbǎ romȃnǎ și activitǎțile organizate ȋn acest liceu libanez, au o notǎ specificǎ de dinamism creativ care răspunde cerinţelor de educaţie ale societăţii contemporane și sensibilizeazǎ elevii la respectarea diversităţii, toleranţă şi solidaritate, precum şi deschiderea interesului spre alte culturi.

Advertisements

Concert

Cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei Orchestra Filarmonica din liban va sustine un concert pe data de vineri, 8 decembrie, la orele 20:30.

Dirijor: Gheorghe Costin

Violoncel: Razvan Suma

 

In Program:

– Rapsodia George Enescu – Simfonia nr 1

– Concert pentru violoncel si orchestra de A. Dvorak

 

 

Locatia: Eglise Saint-Joseph Achrafieh

Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti – literatura pentru copii în România

FLORIN BICAN (29 martie, Bucureşti) – profesor și traducător din limba engleză, secretar pentru probleme de presă și relații internaționale al USR, Coordonator al programului Institutului Cultural Român pentru pregătirea tinerilor traducători străini în vederea traducerii scriitorilor români.
Desfășoară o intensă activitate de traducător, tălmăcind în românește, printre altele, Lewis Carroll (The Hunting of The Snark) şi T.S. Eliot (Old Possum’s Book of Practical Cats). De asemenea, a tradus în limba engleză poezie, proză și eseuri semnate de importanți scriitori români, atât clasici, cât și contemporani, inclusiv Cartea cu Apolodor de Gellu Naum, în vederea publicării în străinătate.
Este autorul volumului de versuri pentru copii (și nu numai) Cântice mârlănești (Editura Humanitas Educațional, 2007) / Singur printre mârlani (Editura Art, 2016) și coordonator, alături de Stela Lie, a două volume de literatură pentru copii: Bookătăria de texte & imagini 1 (Pro Editura și Tipografie, 2009) și Bookătăria de texte & imagini 2 (Editura Trei). Prezent cu texte în volumele din seria Cărțile mele (Editura Arthur); Ochelarii de fum – proză contemporană, Antologiile Asociației Scriitorilor din Bucureşti, USR, 2011; Bucharest Tales: A Collection of Central European Contemporary Writing (New Europe Writers, 2011).
În 2013 a publicat Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc, iar în 2014, Și v-am spus povestea așa, unde sunt „aduse la zi“ basmele românești printr-o rescriere originală și amuzantă.

Daca n-ar fi, nu s-ar povesti – literatura pentru copii în Romania

Am auzit, nu o dată, că în România literatura pentru copii este o cenușăreasă a editurilor. Această formulă vrea să deplângă faptul că aici se publică prea puține cărți pentru copii. Statutul de cenușăreasă al literaturii pentru copii este proiectat și la nivelul cititorilor cărora li se adresează: „Copiii nu mai citesc!” se plâng de-a valma părinți și profesori, vrând de fapt să spună „Copiii nu mai citesc cărțile pe care le citeam noi pe vremuri,” sau „Copiii nu citesc cărțile pe care le recomandăm noi.” Ceea ce poate să fie adevărat, dar nu e același lucru cu „Copiii nu mai citesc.”
Mărturisesc că, o vreme, m-am raliat și eu acestei lamentații colective, până când, singur sau împreună cu alți scriitori, am început să particip la întâlniri cu cititorii în școli din diverse zone ale țării. Acolo am văzut zeci, sute de copii, care nu numai că citeau, dar puteau să vorbească articulat despre cărțile pe care le citiseră și care nu erau puține.
E drept că după 1989, literaturii pentru copii de la noi i-a trebuit o vreme să se pună pe picioare. În anii ’80, cenzura dictaturii comuniste reușise să blocheze literatura autohtonă pentru copii, întrerupând astfel o tradiție solidă și promițătoare în acest domeniu. În acea perioadă am propus editurii de stat de literatură pentru copii o traducere a poemului lui Lewis Carroll The Hunting of the Snark. Propunerea mi-a fost refuzată pe motiv că poemul lui Carroll conține jocuri de cuvinte și nu reflectă valorile societății comuniste (lucru dificil de realizat în perioada victoriană, bănuiesc). Tot cam pe-atunci, cartea de versuri pentru copii a poetei Constanța Buzea, Zgomotocicleta, a fost respinsă pe motiv că jocul de cuvinte din titlu nu era compatibil cu educația socialistă. Mai e apoi și cazul volumului Întâmplări din grădina mea de Ana Blandiana, în care apare celebrul motan Arpagic, care a reușit să pună securitatea statului în alertă. Dintr-un episod în care răsfățatul Arpagic iese la plimbare și circulația se oprește pentru a-i face loc, cenzura a înțeles că Ana Blandiana l-a comparat pe Ceaușescu cu un pisoi înfumurat și a interzis cartea, retrăgând-o din librării. Din acel moment, Ana Blandiana n-a mai avut voie să publice și a fost arestată la domiciliu. Iar cenzura a devenit și mai vigilentă față de un gen care până atunci fusese privit cu oarecare îngăduință. De aceea poate nu e de mirare că, descurajați de astfel de represalii, timp de un deceniu, scriitorii români au părut să evite literatura pentru copii, cu foarte puține, deși notabile, excepții.
După căderea dictaturii comuniste, anii ’90 nu au fost însă martorii unei relansări a literaturii autohtone pentru copii, deși cenzura tradițională dispăruse. Editurile s-au grăbit să recupereze pe tărâmul traducerilor, ceea ce nu a fost o mișcare rea. Celor care protestează că numărul traducerilor este disproporționat în raport cu cel al creațiilor originale, le-aș atrage atenția că, la un calcul elementar, vom vedea că, la nivel mondial, autorii străini care scriu pentru copii vor fi totdeauna pur și simplu mai mulți decât cei români și au o tradiție mult mai consistentă. Iar lectura cărților lor, în traducere sau în original, îi va educa/antrena pe copii pentru lectura autorilor autohtoni când aceștia se vor ivi.
În România postcomunistă le-au trebuit cam două decenii să reapară și nu au reapărut dintr-odată. Țin minte că prin 2008 am bătut librăriile căutând o carte pentru copii scrisă de un autor român contemporan, pentru a o face cadou unui copil de șase ani. Singura carte existentă a fost Aventurile lui Arik, de Ioana Nicolae. În aceeași perioadă, Clubul Ilustratorilor, o grupare de tineri artiști plastici, constituită în jurul Stelei Lie, profesor la Universitatea Națională de Arte din București, și totodată un excelent ilustrator, a tras un semnal de alarmă: nu găseau texte contemporane pe care să le ilustreze (traducerile publicate preluând ilustrațiile originale). Am avut atunci, împreună cu Stela Lie, ideea să facem o antologie de literatură pentru copii care să fie ilustrată de membrii Clubului Ilustratorilor. Nu știam unde să găsim autori pentru copii și atunci am apelat la autorii care scriau pentru adulți, mulți dintre ei fiind tineri. Antologia s-a numit Bookătăria de texte şi imagini și a apărut în 2009. Reacțiile publicului au fost încurajatoare și am purces imediat la pregătirea unui al doilea volum, care, după ce a fost amușinat cu aparent interes de mai multe edituri, a fost abandonat până anul trecut, când s-a îndurat de el editura Pandora M.
Efortul de a promova o literatură autohtonă aflată în curs de coagulare, este, indiscutabil, descurajant pentru niște edituri a căror prioritate este supraviețuirea pe o piață capricioasă și de cele mai multe ori ingrată. Traducerile, în schimb, vin deja promovate, atât prin valoarea intrinsecă a textelor, cât și prin faima care le precedă. Pentru a ajunge la nivelul lor, textele autohtone trebuie să fie supuse și ele unui îndelung proces de selecție, în care să fie implicați atât editorii cât și cititorii. Or asta presupune publicarea lor sistematică. E de înțeles reticența editorilor de a publica texte autohtone necompetitive (încă) cu cele străine, dar o viitoare competitivitate nu poate fi realizată decât pe această cale. Iar atâta vreme cât avem copii autohtoni, avem nevoie și de o literatură autohtonă pentru ei – care, în mod ideal, va deveni la rândul său literatură străină pentru copiii din alte țări.
Dar crearea unui nucleu funcțional de literatură pentru copii nu poate fi rezultatul unei singure inițiative – iar dacă ar fi așa, rezultatele ar fi în mod inevitabil jalnice. O literatură pentru copii viabilă nu se poate dezvolta decât prin conjugarea sinergică a mai multor inițiative. Și cred că acest lucru se întâmplă deja în România. Nu cu foarte mulți ani în urmă, Editura Arthur a inițiat un program masiv de publicare sistematică a unor traduceri din literatura universală pentru copii, în condiții grafice mai mult decât onorabile. Această inițiativă a fost urmată la scurtă vreme de organizarea unui concurs anual deschis celor care doresc să scrie pentru copii – cărțile premiate, în funcție de diverse categorii de vârstă, sunt publicate și, de la an la an, numărul lor crește. Traducerile și textele originale sunt promovate în cadrul cluburilor de lectură din școli, iar „Caravana Arthur” le dă cititorilor ocazia să se întâlnească cu autorii români publicați. Anual, editura organizează și un concurs de creație pentru scriitori și ilustratori adresat copiilor. În fiecare an, cei aproximativ treizeci de participanți selecționați sunt invitați într-o tabără de o săptămână, unde au ocazia să lucreze cu autori și ilustratori consacrați. Iar în urma acestor ateliere rezultă un volum colectiv cu textele copiilor ilustrate copios, pe care editura îl publică.
Între timp, numărul editurilor care publică literatură pentru copii a crescut tot mai mult și, odată cu el, și numărul autorilor români publicați: Ana Alfianu, Lavinia Braniște, Horia Corcheș, Irina Dobrescu, Laura Grünberg, Iulia Iordan, Ciprian Măceșaru, Alex Moldovan, Ioana Nicolae, Veronica Niculescu, Victoria Pătrașcu, Adina Popescu, Adina Rosetti, Ana Rotea, Alexandra Rusu, Iulian Tănase, Carmen Tiderle. Lista, este doar alfabetică, nu și completă. Și nici n-ar avea cum să fie completă, pentru că, până la apariția acestui articol, sunt sigur că noi autori români pentru copii vor fi publicați sau vor începe să scrie, neștiuți încă de nimeni…
Printre inițiativele care se conjugă sinergic pentru relansarea literaturii autohtone pentru copii se remarcă și apariția unor târguri de carte și festivaluri cum ar fi Târgul de Carte pentru Copii și Adolescenți „Coșbook” (Bistrița), BOOKerini (București) și secțiunea dedicată literaturii pentru copii a celui mai mare festival literar din România, FILIT (Iași). Remarcabilă este și apariția recentă a unor reviste orientate exclusiv spre literatura pentru copii – „Tărcat”, „Ghidul pozneț de cultură”, „Ordinul povestitorilor” și „Fabulafia” (aceasta din urmă ajungând să depășească tiraje de cinci mii de exemplare la ultimele numere) sau a unor site-uri ca NoiPovești, care își propun să adune laolaltă scriitori, ilustratori, copii și părinți… și să formeze o comunitate.
Astăzi, când editurile și publicul cititor s-au „autosesizat” în privința existenței și necesității unei literaturi autohtone pentru copii, o inițiativă ca Bookătăria… a devenit superfluă. Iar o etichetă ca „Cenușăreasa” se justifică doar dacă vrem să subliniem faptul că povestea Cenușăresei are un final fericit.

 

O universitate medicala romaneasca  in fata provocarilor contemporane:     diversitate si multiculturalism

 

Prof. dr. Vasile Astărăstoae

Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” din Iași

 

Specificitatea epocii contemporane constă în globalizarea întregii activități. Acest specific contestat de unii, fetișizat de alții, implică, dincolo de activități economice, o abordare și în domeniul cultural, social, educațional. Această abordare trebuie să țină cont însă de specificul fiecărei entități în parte, dar mai ales de respectul diversității. Globalizarea trebuie realizată pe principiul complementarității și subsidiarității și nu pe principiul uniformizării. Marile eșecuri în acest domeniu au fost determinate de faptul că nu s-a ținut cont de idei si principii și totul a fost transferat în domeniul strict economic, pragmatic și utilitarist. Această cale greșită a derivat în principal din lipsa de interes și din necunoașterea specificităților culturale și spirituale din diferite zone. În medicină, globalizarea este doar un cuvânt deoarece ea a devenit universală prin principiile etice și deontologice, care au uniformizat-o, respectând însă valorile fiecăruia în parte. De aceea în Medicină adevărata globalizare se poate realiza fără convulsiile din alte domenii. Medicina se bazează pe un trinom: să știi, să faci, să fii. În învățământul medical el poate fi transferat într-un concept, cel al toleranței și al diversității. Învățământul medical se fundamentează pe: tradiție, modernitate și spiritualitate. Toate elementele sunt la fel de importante. Este ca un trepied căruia dacă îi lipsește un picior, își pierde stabilitatea și devine inutil. Iată de ce specificitatea fiecărei Universități de Medicină derivă mai ales din spiritualitate. Dacă tradiția și modernitatea sunt cel mai ușor de promovat, în ceea ce privește spiritualitatea trebuie să existe o anumită abordare și strategie care diferențiază o facultate de medicină de alta. Nu pot să mă pronunț cât timp nu am făcut o analiză științifică asupra întregului învățământ medical din România. Pot însă să-mi expun câteva idei legate de Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași, România.

UMF Grigore T. Popa este singura universitate medicală din regiunea Nord-Est a României, situată în orașul Iași, una dintre cele mai mari localități din România. Legal ea este menționată în decretul de înființare al primei universități din România, dat de primul domnitor după Unirea Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza, în anul 1860. În fapt, Facultatea de Medicină a început să funcționeze din 1879 în cadrul Universității din Iași. În 1935, a apărut Facultatea de Farmacie, iar în 1948 a fost înființat Institutul de Medicină și Farmacie din Iași. Ulterior, în 1968 a fost înființată ca entitate separată și Facultatea de Medicină Dentară (până atunci era o linie de studiu din cadrul Facultății de Medicină), iar din 1994 există și Facultatea de Bioinginerie.

În 1991, IMF Iași se transformă în Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa, Iași, numită după unul dintre cei mai reprezentativi profesori de anatomie comparată, Grigore T. Popa, care a fost un om de cultură și de atitudine civică.

În 2008, față de provocările puse în fața învățământului medical, Universitatea și-a definit o strategie. Această strategie se referea la viziunea, misiunea și rolul Universității.

Viziunea UMF Iași se dezvoltă prin amestecul dintre tradiția sa îndelungată de cercetare și educație în medicină și științele vieții, cu oportunitățile și provocările lumii moderne. Aceasta este o instituție în creștere pe plan internațional, dezvoltată durabil financiar și gata să profite de noile oportunități, care apar în mod constant.

Rolul Universității nu se limitează la promovarea valorilor sale la nivel național, ci, așa cum tradiția sa de 138 de ani de experiență o cer, trebuie să fie o universitate implicată activ în procesul de consolidare a spiritualității.

Misiunea Universității este de a fi recunoscută ca un lider în domeniul cercetării și excelenței în educație, dedicat cu impact pozitiv în viața studenților, absolvenților și a personalului, precum și a comunităților locale, naționale și internaționale. Misiunea UMF este de a oferi studenților un program academic riguros și competitiv pentru dezvoltarea lor ca medici cu un nivel ridicat de competențe profesionale, capabili să exercite profesia lor la standardele internaționale. În afară de rolul său pedagogic, Universitatea promovează valorile culturale și spirituale naționale, ca o parte importantă a comunității.

Activitățile Universității de cercetare vor avea loc în cadrul structurilor de cercetare la nivel național acreditate, cuprinzând două platforme de cercetare, 11 centre de cercetare și laboratoare. Mândria Universității este CEMEX – Centrul Avansat de Cercetare-Dezvoltare în Medicină Experimentală. Dacă ar fi sa fac o paralelă, CEMEX-ul este echivalentul laserului de la Măgurele, cu atât mai mult cu cât în Europa nu există decât 4 centre similare. Doresc ca «nava amiral» numită CEMEX să obțină numai victorii și să contribuie consistent la afirmarea Universității ca actor principal în efortul național și european de cercetare în domeniul medical. În acest moment există instrumentul, el trebuie folosit prin oamenii care vor lucra acolo pentru că altfel nu își va dovedi utilitatea. Ce este însă particular pentru Universitatea noastră o constituie însă succesul în atragerea de studenților internaționali vorbitori de limba engleză și franceză. Dacă numărul de studenți înscriși la studii de licență, master, doctorat și studii de rezidențiat este de peste 12000, la studiile de licență, dintre cei 6500 de studenți, aproximativ 3000 sunt studenți străini din peste 70 de țări din întreaga lume, ceea ce face ca Universitatea de Medicină din Iași să fie cea mai cosmopolită din Estul Europei și să fie în top 500 The Times Higher Education World University Rankings în domeniul recunoașterii internaționale.

Cum a fost posibil acest lucru?

În primul rând, în cadrul Universității a existat o politică coerentă bazată pe toleranță prin cunoaștere. În general, se știe că stările conflictuale între culturi, etnii, religii derivă din necunoaștere reciprocă și din frica care derivă din acestă necunoaștere. Politica universității a fost de a dezvolta proiecte prin care fiecare să aibă cunoștințe minimale despre limba, cultura, tradițiile și mediul social din care provin diferite grupuri de studenți. Au fost încurajate activitățile prin care se stimula dorința de cunoaștere în acest domeniu.Drapelele tuturor tarilor din care provin studentii flutura permanent in universitate. De la întâlniri în care studenți din diferite țări își prezentau țara din care provin, inclusiv cu tradiții gastronimice, până la înființarea Centrului de Limbi Moderne și de Integrare culturală “Grigore T. Popa”. Astfel, Iașul are un palat istoric renovat, iar Universitatea un loc de unde retransmite mesajul umanist de toleranță și împlinire prin cultură și educație. Centrul are și un muzeu în care piesa centrală este tratatul de anatomie a lui Godefridi Bidloo din 1685. Investiția a fost susținută integral de către Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași. În al doilea rând, prin a sublinia în principal lucrurile care unesc și prin care se dorește a se ajunge la consens și diminuarea stărilor conflictuale. Au fost încurajate dezvoltarea de societăți studențești de către cei care vin din afara României. S-a insistat pe faptul că principiile medicinei sunt cele umaniste care nu diferențiază persoanele în funcție de sex, rasă, religie, vârstă. Universitatea a fost prima universitate de medicină din România și printre primele din Estul Europei care a introdus în curriculum studiul Bioeticii. Ne putem mândri că în decurs de 11 ani, în cadrul universității nu a existat niciun conflict determinat de rasă, religie sau opțiuni politice. Studenții noștri învață că mesajele profesiei medicale sunt deasupra unor astfel de conflicte. Înțelegem că îmbunătățirea educației studenților se poate face doar prin dezvoltarea competențelor interculturale. La UMF Grigore T. Popa studenții pot studia Medicina în limba română, engleză sau franceză.In acest mod Universitatea devine un sanctuar in care este interzisa discriminarea si violenta,un sanctuar al pacii , intelegerii si colaborarii.

O asemenea politică instituțională, bazată pe recunoașterea rolului diversității culturale în educație a avut drept urmare reputație internațională, prestigiul și poziționarea în diferite clasamente naționale și internaționale: suntem în grupul de 12 universități de predare și de cercetare avansată din România și din ce în ce mai recunoscuți ca un lideri regionali. Astfel,  Universitatea a obținut acreditarea și evaluarea și de la CIDMEF și CID-CDF, organisme internaționale, care evaluează direcțiile de studiu francofone. Dar poate cea mai consistentă este evaluarea făcută de una dintre cele mai prestigioase instituții mondiale de evaluare a universităților, și anume EUA. The European University Association este organizația reprezentativă a universităților și a rectorilor din 47 de țări europene. Prin organismul său, IEP, a evaluat universități din 42 țări. Acesta a efectuat două evaluări ale Universității de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, și anume una în 2012 pentru perioada 2008 – 2012, și alta în 2016 pentru perioada 2012 – 2015.

În concluzie, trebuie să dezvoltăm un climat tolerant și multicultural. Trebuie să înțelegem că acceptarea diversității derivă în primul rând din cunoaștere. Trebuie să înțelegem că Medicina este o specializare umanistă deoarece ea se adresează omului în integralitatea sa. Abordarea holistică a educației medicale a făcut ca ”UMF Grigore T. Popa are capacitatea de a face față provocărilor și oportunităților din viitor” – European Universitary Association – Programul de Evaluare instituțională martie 2012.

Prof. dr. Vasile Astărăstoae

 

Interviu acordat de ES Dl Ambasador Dan Stoenescu, Ambasadorul Romaniei in Republica Tunisia

ES Dl. Ambasador Dan Stoenescu, ambasadorul Romȃniei ȋn Republica Tunisia, a avut amabilitatea sǎ ne rǎspundǎ ȋntrebǎrilor publicației noastre.

–   Ȋn primul rȃnd vǎ mulțumim pentru amabilitatea cu care ați rǎspuns invitației noastre.  Domnule Ambasador, ce v-a motivat cel mai mult pentru a ȋmbrǎțișa cariera de diplomat?

Interesul pentru serviciul public m-a determinat să aleg o carieră diplomatică. Faptul că am studiat și lucrat în SUA, Marea Britanie și Egipt au fost factori importanți  în această alegere. Expunerea la un mediu internațional, lucrul în cadrul unor organizații precum OIM și UNHCR dar și în societatea civilă au contat de asemenea.

–  Care sunt calitǎțile unui bun diplomat ?

Orice diplomat român știe că cei care aleg această profesie trebuie să fie înzestrați cu precizie, calm, răbdare, bună dispoziţie, modestie şi mai ales loialitate. Diplomații de succes ar trebui să aibă flexibilitate, adaptabilitate, tact, inteligenţă, discernământ, prudenţă, dar şi curaj. Printre competenţele profesionale pot enumera cunoașterea limbilor străine și cunoştinţele generale, nu numai privind relaţiile internaţionale dar și cunoștințe legate de istorie, economie, cultură, geografie, antropologie și altele. Nu în ultimul rând, un bun diplomat este un bun orator cu foarte bune capacități de sinteză şi analiză.

–  Considerați cǎ și cultura trebuie sǎ facǎ parte integrantǎ din domeniile de competențǎ atribuite misiunilor diplomatice?

Diplomația culturală joacă un rol crucial în construirea relațiilor dintre state în relațiile internaționale deoarece este un instrument eficient în sprijinirea obiectivelor politicii externe naționale. Această ramură a diplomației este importantă deoarece păstrează deschise canale de comunicare constructive între state în momente politice tensionate.

–   Domnule ambasador, pe parcursul carierei dvs. ați militat pentru drepturile românilor din diaspora și pentru păstrarea limbii, culturii și identității românești în afara granițelor. Ati fost timp de 5 ani atașat cultural la ambasada Romȃniei ȋn Liban, perioadȃ in care ați desfǎșurat o bogatǎ activitate, ați fǎcut demersuri pentru promovarea limbii și culturii române în străinătate. Tot in Liban ați avut un mandat de 2 ani ȋn calitate de președinte al rețelei institutelor culturale EUNIC, ați participat la organizarea și coordonarea de evenimente comune și promovarea cooperǎrii culturale prin ȋntǎrirea dialogului international.  Reȋntors ȋn țarǎ, ați fost ministru delegat pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, acum sunteti ambasador.

Putem vorbi despre menţinerea unei matrice culturale româneşti in cadrul diasporei române? Cultura a rămas în continuare un subiect care să coalizeze energiile de la distanţă? Are impact în rândul românilor din diaspora?

Este adevărat că românii din diaspora pot considera cultura drept un motor pentru coalizarea energiilor de la distanţă . Este important ca românii din diaspora să își mențină identitatea prin păstrarea tradițiilor și cultivarea limbii române. Este esențial ca tinerii români din diaspora să fie în permanentă legătură cu țara-mamă România.

–  Ȋn spațiul diplomatic, cultura a devenit un centru de referințǎ. Astǎzi se vorbește despre « diplomația culturalǎ ». Cum poate cultura sǎ reprezinte interesele statului romȃn in strǎinǎtate?

Diplomația culturală încurajează mai buna cunoaștere reciprocă între națiuni prin schimbul de idei, curente artistice, literatură, teatru și artă în general. Institutul Cultural Român (ICR) este principalul vector al promovării culturii române în străinătate, împreună cu misiunile noastre diplomatice și artiștii români faimoși în întreaga lume. Este necesar ca politicile culturale ale ICR să iasă din spațiul cultural clasic european și să aibă o viziune mai globală care să includă și zone precum Africa și Orientul Mijlociu, Asia și America Latină. O prioritate ar trebui să o reprezinte sudul și estul Mării Mediterane, spațiu geografic strategic pentru Uniunea Europeană din prisma proximității geografice și al istoriei comune.

–  Este cunoscut faptul cǎ activitǎțile culturale organizate de misiunile diplomatice sunt foarte apreciate. Ce gen de activitǎți, de proiecte ați reușit sǎ derulați in cadrul Ambasadei pe care o conduceți acum?

De la preluarea mandatului de ambasador al României în Tunisia, în aprilie 2017, am demarat mai multe proiecte culturale, educative și de diplomație publică. Spre exemplu Școala de week-end este un proiect demarat, în premieră în Tunisia, în luna mai 2017, destinat copiilor comunității românești și ai cetățenilor tunisieni care doresc să își îmbunătățească cunoștințele de limba română, să participe la activități educativ-creative și să își facă prieteni noi. Cursurile se organizează în fiecare weekend (sâmbătă sau duminică), începând cu ora 10:00, timp de două ore. Un alt exemplu ar fi conceptul de Popcorn diplomacy prin care Ambasada României la Tunis dorește să promoveze o mai bună cunoaștere a țării noastre. Astfel, folosim acest instrument util de diplomație culturală în Tunisia prin numeroase metode, printre care și cultura pop, pe lângă cultura și arta clasică sau tradițională. Acest nou model de diplomație culturală răspunde obiectivelor de branding național pentru a construi percepții pozitive asupra României în rândul tunisienilor. În rândul tinerilor, elemente de cultură pop precum Pop-Danceul românesc, cunoscut și sub numele de “muzică popcorn”, au devenit foarte populare în întreaga lume în ultimii ani, mai ales în lumea arabă. Prin urmare, în Tunisia artiști români precum INNA, Alexandra Stan, Akcent, Amadeus, Edward Maya au devenit foarte populari. Concertele lor din Tunisia se țin cu casa închisă. Din nefericire, puțini tunisieni sunt conștienți de faptul că artiștii lor favoriți și cântecele lor preferate sunt de fapt din România. Acesta este motivul pentru care ambasada română vizează noi modalități de promovare a României ca centru modern european pentru muzică și pentru tinerii care doresc să își continue educația în UE. Până în prezent, în acest an, Ambasada României la Tunis a fost partener în organizarea de concerte ale trupelor Amadeus, Akcent, Deepside Deejays și precum și concertele naistei Dana Dragomir.

–    In calitate de diplomat, aveți proiecte care sunt îndreptate spre promovarea tezaurului folcloric românesc, programe culturale de promovare a patrimoniului imaterial şi material românesc, în vederea îmbunătăţirii imaginii României pe plan mondial, prin informarea, conştientizarea şi formarea unei politici favorabile în rândul publicului străin faţă de valoarea culturii româneşti?

Da. Întreprindem demersurie pentru înființarea unei asociații a absolvenților tunisieni de studii superioare în România. Totodată, urmărim să deschidem Camera de Comerț și Industrie Tunisia – România. Până în prezent, au fost întreprinse demesuri pentru înființarea asociației, urmând ca aceasta să fie prezidată de către un tunisian fost absolvent de studii superioare în România. Un alt proiect pe care dorim să îl dezvoltăm poartă numele „Matematica ne aduce împreună”. Prin acesta se urmărește dezvoltarea colaborării în domeniul științelor matematice în scopul creșterii nivelului de performanță al elevilor prin raportare la competițiile internaționale.

–   Anul 2018, reprezintǎ anul centenarului Marii Uniri. Ce evenimente culturale aveți in pregǎtire pentru acest an ?

Toate misiunile diplomatice ale României vor sărbători centenarul României Mari. Vom organiza spectacole, expoziții, proiecții de filme. De asemenea, am întreprins demersuri pentru deschiderea unui lectorat de limba română în cadrul Universității El Manar din Tunis, începând cu anul universitar 2018-2019.

–   Aveți un motto care să vǎ inspire, care vǎ place în mod deosebit ?

Sky is the limit – Cerul este limita.

–   În încheiere, aş vrea să întreb ce aţi putea transmite românilor atât din ţară, cât şi din străinătate în legătură cu promovarea şi valorificarea culturii române?

Le transmit românilor, oriunde s-ar afla ei, nu numai să păstreze moștenirea noastră culturală și limba noastră, dar să le și promoveze. Să nu uite de Țară și să fie mândri că sunt români! Chiar dacă trăiesc sau nu în România, spiritul românesc nu are granițe iar comunitățile românești pot fi împreună spiritual indiferent de vicisitudinile istoriei sau ale vieții. În spiritul Marii Uniri de la 1918 este important să fim uniți, indiferent unde trăim.

Vǎ mulțumim și așteptǎm colaborarea comunitǎții romȃnești din Tunisia la paginile revistei ORIENT ROMȂNESC.